clenci dex - definiţie, sinonime, conjugare

clenci

[Sinonime]
CLENCI, clenciuri, s.n. (Pop.) 1. Creangă pe ale cărei bifurcaţii tăiate parţial se pot agăţa unele obiecte. 2. Fiecare dintre bifurcaţiile coarnelor cerbului. 3. Fig. Pricină, motiv (de ceartă). ♦ Sens ascuns; tâlc, dedesubt. – Din bg. klinče.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLENCI ~uri n. pop. 1) Creangă pe ale cărei ramuri bifurcate se poate atârna ceva. 2) (la cerbi) Bifurcaţie a coarnelor. 3) Cârlig la uşă sau la fereastră. 4) fig. Motiv pentru ceartă. 5) Sens profund ascuns; tâlc; noimă. /<bulg. klinţe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

clénci (clénciuri), s.n. – 1. Creangă cu bifurcaţiile tăiate parţial de care se pot agăţa obiecte diverse. – 2. Bifurcaţie a coarnelor cerbului. – 3. Ciot de creangă. – 4. Mecanism cu clichet. – 5. Limbă de cataramă. – 6. Clanţă de uşă. – 7. Încurcătură, tertip, dificultate. – Megl. clinci. Origine necunoscută, cu excepţia faptului de a fi vorba de o creaţie din familia lui clanţ. Cihac, II, 61, îl punea în legătură cu sl. ključĭ „cheie”; Capidan, Dacor., III, 1008, cu bg. klečka „aşchie” şi DAR presupune o contaminare a acestor cuvinte cu bg. klinče „cui de potcoavă”. – Der. clenciuros (var. înv. clincios), adj. (noduros). DAR pune în legătură cu clenci adj. înclincit (împerecheat; se spune despre cîini).
(Dicţionarul etimologic român)

clenci s. n., pl. clénciuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLENCI s. v. clanţă, gătej, ivăr, încuietoa-re, măsea, surcea, surcică, uscătură, vreasc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl cle clen clenc

Cuvinte se termină cu literele: ci nci enci lenci