cler dex - definiţie, sinonime, conjugare

cler

[Sinonime]
CLER, cleruri, s.n. Totalitatea preoţilor unei biserici, ai unei eparhii, ai unei ţări etc.; preoţime. – Din lat. clerus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLER n. Totalitate a preoţilor unui cult; preoţime. /<lat. clerus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cler s.n. – Preoţime. – Var. (înv.) clir, cliros. Mr. clir. Ngr. ϰλñρος (Murnu 14), în parte prin intermediul sl. klirosŭ (Vasmer, Gr., 79), cf. sb., rus. klir, şi modern din lat. clerus. Sec. XVI (cu forma cliros). – Der. mod. (din fr.) cleric, s.m.; clerical, adj.; clericalism, s.n. Der. înv. clericesc, (var. cliricesc, sec. XVII), adj.
(Dicţionarul etimologic român)

CLER s.n. Preoţime; totalitatea clericilor dintr-o ţară, dintr-o biserică etc. [Cf. germ. Klerus, lat. clerus, gr. kleros].
(Dicţionar de neologisme)

CLER s. n. totalitatea clericilor dintr-o ţară, dintr-o eparhie; preoţime. (< it. clero, lat. clerus)
(Marele dicţionar de neologisme)

cler s. n., pl. cléruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLER s. (BIS.) preoţime, (livr.) sacerdoţiu, (pop.) popime, (înv.) preoţie. (~ul dintr-o eparhie.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl cle

Cuvinte se termină cu literele: er ler