clet
clet (-turi), s.n. – Cămară. Sl. klijet (DAR), bg. klĕt. – Der. cleată, s.f. (grămadă). Cuvinte rare, mai ales în Banat şi Olt. Este dublet al lui clit, s.n. (grămadă, stivă), folosit în Mold.
(Dicţionarul etimologic român)
clet, cléte sau cléturi, s.n. (reg.) grajd; sufragerie; cămăruţă, cămară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
clet, cléte sau cléturi, s.n. (reg.) grajd; sufragerie; cămăruţă, cămară.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)