clevetire

CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. şi fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLEVETÍRE, clevetiri, s.f. (Pop. şi fam.) Acţiunea de a cleveti şi rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire. – V. cleveti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CLEVET//Í ~ésc tranz. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a huli; a ponosi; a denigra; a defăima; a calomnia; a blama; a detracta; a bârfi. /<sl. klevetati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

clevetí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. clevetésc, imperf. 3 sg. cleveteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cleveteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

clevetíre s. f., g.-d. art. clevetírii; pl. clevetíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CLEVETÍ vb. v. calomnia.
(Dicţionar de sinonime)

CLEVETÍRE s. v. calomniere.
(Dicţionar de sinonime)