climă dex - definiţie, sinonime, conjugare
CLÍMĂ, clime, s.f. 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice (temperatură, vânturi, precipitaţii atmosferice) care caracterizează starea medie multianuală a unui loc; climat. 2. Regiune considerată sub raportul climei (1) specifice. – Din lat. clima, -atis, germ. Klima.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLÍM//Ă ~e f. 1) Totalitate a proceselor şi fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice; climat. ~ maritimă. 2) Regiune privită sub raportul condiţiilor atmosferice caracteristice. [G.-D. climei] /<lat. clima, germ. Klima
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CLÍMĂ s.f. 1. Totalitatea fenomenelor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei unei regiuni; climat. 2. Ţinut, regiune considerată sub raportul condiţiilor atmosferice caracteristice. [Cf. it. clima , germ. Klima, gr. klima].
(Dicţionar de neologisme)

CLÍMĂ s. f. ansamblul fenomenelor şi proceselor meteorologice care caracterizează starea medie a atmosferei unei regiuni; climat. (< lat. clima, germ. Klima)
(Marele dicţionar de neologisme)

CLIMA- /CLIMAT(O)- /CLIMO- elem. „climă, climat”. (< fr. clima-, climat/o/-, climo-, cf. lat. clima, gr. klima, -atos)
(Marele dicţionar de neologisme)

clímă s. f., g.-d. art. clímei; pl. clíme
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLÍMĂ s. (MET.) 1. aer, climat, vreme, (înv.) temperament. (Regiune cu ~ caldă.) 2. climă locală v. microclimă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl cli clim

Cuvinte se termină cu literele: ma ima lima