clincăni

CLINCĂNÍ pers. 3 clíncăne vb. IV. Intranz. (Rar) A produce un clinchet. De voia ta bună Şi cheile prins-au imbold, Şi-ţi joacă pe tânărul şold, Şi clincăne-n soare şi sună. TOMA, C.V. 119 (Var.: clingăní vb. IV – CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/3)
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

clincăní vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. clíncăne, imperf. 3 sg. clincăneá
(Dicţionar ortografic al limbii române)