clinică dex - definiţie, sinonime, conjugare

clinică

clinic clinică
CLÍNIC, , clinici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Aşezământ spitalicesc sau secţie într-un spital în care viitorii medici îşi fac practica la patul bolnavilor, sub îndrumarea profesorilor. 2. S.f. Disciplină medicală al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor; totalitatea cunoştinţelor teoretice şi practice obţinute prin observarea directă a bolnavilor. 3. Adj. Care aparţine unei clinici (1), care se face într-o clinică, specific unei clinici. – Din fr. clinique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLÍNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de clinică; propriu clinicii. /<fr. clinique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CLÍNI//CĂ ~ci f. Unitate spitalicească folosită ca loc de tratament, de cercetări ştiinţifice sau pentru învăţământul practic de specialitate al studenţilor. [G.-D. clinicii] /<fr. clinique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CLÍNIC, -Ă adj. Făcut în clinică, de clinică. [< fr. clinique, cf. gr. kline – pat].
(Dicţionar de neologisme)

CLÍNICĂ s.f. Spital (sau secţie a unui spital) folosit la cercetări ştiinţifice sau pentru învăţământul practic al studenţilor. ♦ (Rar) Instituţie medicală unde un anumit medic specialist dă consultaţii sau tratează bolnavii. [Gen. -cii. / < fr. clinique, it. clinica].
(Dicţionar de neologisme)

CLÍNIC, -Ă I. adj. făcut în clinică, la patul bolnavilor. II. s. f. (secţie a unui) spital pentru cercetări ştiinţifice sau pentru învăţământul practic al studenţilor. ♢ instituţie medicală unde un anumit medic specialist acordă asistenţă sau tratament bolnavilor. (< fr. clinique, lat. clinicus, gr. klinikos)
(Marele dicţionar de neologisme)

clínic adj. m., pl. clínici; f. sg. clínică, pl. clínice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

clínică s. f., g.-d. art. clínicii; pl. clínici
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: cl cli clin clini clinic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica inica linica