cloambă dex - definiţie, sinonime, conjugare

cloambă

[Sinonime]
CLOÁMBĂ, cloambe, s.f. (Reg.) Creangă, ramură. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

cloámbă (cloámbe), s.f. – 1. Ramură, creangă. – 2. Cîrlig, cange. – Var. cl(e)o(a)mbă, cl(e)o(a)pă. Probabil din săs. Klompen, germ. Klumpen „băţ” (Drăganu, în DAR; cf. Gáldi, Dict., 192), ceea ce ar explica uzul său restrîns la Trans. Etimonul propus de Cihac, II, 63 şi Scriban, din rus. klumba „gazon”, este incert, cuvîntul rus. fiind foarte recent, probabil din engl. clump. Pascu, Etim., 47, propune un lat. *crumba din gr. ϰορύμβη, care nu se potriveşte nici acesta. Poate să existe vreo legătură, care din punct de vedere semantic pare greu de stabilit, cu sl. klǪbo „minge”. Cf. rut. kljuba „cîrlig”, ceh. klubák „cioc”, care se află într-o legătură nedeterminată cu rom. clobanţ, s.n. (cioc, gură; cîrlig), folosit în Bucov. şi Trans., care pare a fi o contaminare între cloambă şi clonţ; tot aşa cum cluciumb (var. cloci(u)mp), s.n. (tulpină de porumb; suport de vîrtelniţă), pare a fi rezultatul contaminării între cloambă şi pociumb. – Der. clombos, adj. (rămuros).
(Dicţionarul etimologic român)

cloambă, cloambe s.f. prostituată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cloámbă s. f., g.-d. art. cloámbei; pl. cloámbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cloámbă, cloámbe, s.f. (reg.) 1. creangă, cracă, ramură. 2. bucată de fier încovoiată; coacă, cocârlă, crival, crivală.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CLOÁMBĂ s. v. cracă, creangă, ramură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl clo cloa cloam cloamb

Cuvinte se termină cu literele: ba mba amba oamba loamba