cloncăni dex - definiţie, sinonime, conjugare
CLONCÁN, cloncani, s.m. 1. (Înv. şi reg.) Nume dat mai multor păsări (corbi, ulii, vulturi) care scot strigăte specifice asemănătoare. 2. Epitet depreciativ dat în trecut unor oameni de vază, unor funcţionari superiori, unor fruntaşi politici. – Clonc + suf. -an.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLONCĂNÍ, pere. 3 cloncăneşte, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloşti) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 şi: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CLONCĂN//Í ~éşte intranz. (despre cloşti) A scoate sunete scurte şi repetate; a face „clonc-clonc”. /clonc + suf. ~ăni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cloncan, cloncani s.m. poliţist. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cloncăni, cloncănesc v.t. a denunţa. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cloncán s. m., pl. cloncáni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cloncăní vb., ind. prez. 3 sg. cloncănéşte/clóncăne, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cloncăneáscă/clóncăne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLONCÁN s. v. corb.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl clo clon clonc clonca

Cuvinte se termină cu literele: ni ani cani ncani oncani