cloncănire dex - definiţie, sinonime, conjugare
CLONCĂNÍ, pere. 3 cloncăneşte, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre cloşti) A scoate strigăte caracteristice speciei; a cloncăi. [Prez. ind. pers. 3 şi: clóncăne] – Clonc + suf. -ăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLONCĂNÍRE, cloncăniri, s.f. Acţiunea de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloşti. – V. cloncăni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CLONCĂN//Í ~éşte intranz. (despre cloşti) A scoate sunete scurte şi repetate; a face „clonc-clonc”. /clonc + suf. ~ăni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cloncăni, cloncănesc v.t. a denunţa. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cloncăní vb., ind. prez. 3 sg. cloncănéşte/clóncăne, imperf. 3 sg. cloncăneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cloncăneáscă/clóncăne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cloncăníre s. f., g.-d. art. cloncăníri; pl. cloncăníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLONCĂNÍRE s. v. cloncănit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl clo clon clonc clonca

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire anire canire