clor dex - definiţie, sinonime, conjugare

clor

CLOR s.n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie, cu miros înţepător, sufocant, toxic, cu proprietăţi decolorante şi dezinfectante, care are numeroase întrebuinţări în industrie. – Din fr. chlore.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLOR n. Gaz de culoare galbenă-verzuie, cu miros înţepător, sufocant şi foarte toxic, folosit în industria chimică şi ca decolorant sau dezinfectant. /<fr. chlore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CLOR s.n. Element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înecăcios, foarte toxic, folosit ca decolorant şi dezinfectant. [< fr. chlore, cf. gr. chloros – verzui].
(Dicţionar de neologisme)

CLOR1 s. n. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înţepător, sufocant, toxic, decolorant şi dezinfectant. (< fr. chlore)
(Marele dicţionar de neologisme)

CLOR2(O)- elem. „verde”, „clor, clorură”. (< fr. chlor/o/-, cf. gr. khloros)
(Marele dicţionar de neologisme)

ápă de clor s. f. + prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

clor s. n.; simb. Cl
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: cl clo

Cuvinte se termină cu literele: or lor