clorotic dex - definiţie, sinonime, conjugare

clorotic

CLORÓTIC, , clorotici, -ce, adj., s.m. şi f. (Om) bolnav de cloroză; p. ext. (om) palid, anemic, bolnăvicios, fără vigoare, firav. – Din fr. chlorotique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLORÓTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care este bolnav de cloroză; anemic. 2) fig. rar Care are o constituţie lipsită de vigoare; plăpând; firav; gingaş. /<fr. chlorotique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CLORÓTIC, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid; lipsit de vigoare. ♦ (Bot.; despre organe) Îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. [< fr. chlorotique].
(Dicţionar de neologisme)

CLORÓTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid. II. adj. (bot.; despre organe) îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. (< fr. chlorotique)
(Marele dicţionar de neologisme)

clorótic adj. m., s. m., pl. clorótici; f. sg. clorótică, pl. clorótice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: cl clo clor cloro clorot

Cuvinte se termină cu literele: ic tic otic rotic orotic