clorura

[Conjugare]

CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CLORUR//Á ~éz tranz. (molecule ale unor compuşi organici) A trata cu atomi de clor. /<fr. chlorurer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CLORURÁ vb. I. tr. 1. A trata cu clor unele substanţe organice. 2. A trata lâna cu clor pentru a-i da luciu şi o mare afinitate pentru coloranţi. [< fr. chlorurer].
(Dicţionar de neologisme)

CLORURÁ vb. tr. a combina cu clor anumiţi compuşi organici. (< fr. chlorurer)
(Marele dicţionar de neologisme)

clorurá vb., ind. prez. 1 sg. cloruréz, 3 sg. şi pl. clorureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: cl clo clor cloru clorur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura rura orura lorura