clorurare dex - definiţie, sinonime, conjugare
CLORURÁ, clorurez, vb. I. Tranz. A efectua o clorurare. – Din fr. chlorurer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CLORURÁRE s.f. Reacţie chimică prin care se introduc unul sau mai mulţi atomi de clor în molecula unui compus organic. – V. clorura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CLORUR//Á ~éz tranz. (molecule ale unor compuşi organici) A trata cu atomi de clor. /<fr. chlorurer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CLORURÁ vb. I. tr. 1. A trata cu clor unele substanţe organice. 2. A trata lâna cu clor pentru a-i da luciu şi o mare afinitate pentru coloranţi. [< fr. chlorurer].
(Dicţionar de neologisme)

CLORURÁRE s.f. Acţiunea de a clorura şi rezultatul ei; cloruraţie. [< clorura].
(Dicţionar de neologisme)

CLORURÁ vb. tr. a combina cu clor anumiţi compuşi organici. (< fr. chlorurer)
(Marele dicţionar de neologisme)

clorurá vb., ind. prez. 1 sg. cloruréz, 3 sg. şi pl. clorureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cloruráre s. f., g.-d. art. clorurării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CLORURÁRE s. (CHIM.) cloruraţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cl clo clor cloru clorur

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare rurare