coțcă dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÓŢCĂ s.f. (Reg.) Coţcărie. ♢ Expr. A juca cuiva o coţcă = a înşela pe cineva. – Din scr. kocka „zar”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓŢCĂ f. reg. Faptă de coţcar; şarlatanie; potlogărie; escrocherie; impostură. /<sb. kocka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cóţcă s.f. – 1. Ziar. – 2. Minge. – 3. Minciună, înşelătorie, escrocherie. Sb., mag. kocka. Este dublet al lui cotcă, s.f. (Trans., Olt., minge), din mag. kotyka (DAR). – Der. coţcar (var. coţcaş), s.m. (înşelător, hoţ, potlogar); coţcărie, s.f. (potlogărie).
(Dicţionarul etimologic român)

cóţcă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cóţcă s.f. (reg.) 1. coţcărie, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, înşelătorie. 2. zar de jucat. 3. pătrăţel (de pe o ţesătură). 4. cocoloş, ghem.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CÓŢCĂ s. v. escrocherie, hoţie, impostură, înşelăciune, înşelătorie, pungăşeală, pungăşie, şarlatanie, şmecherie, zar.
(Dicţionar de sinonime)

CÓTCĂ s. v. minge.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co cot cotc

Cuvinte se termină cu literele: ca tca otca