coafa dex - definiţie, sinonime, conjugare
COAFÁ, coafez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) pieptăna cu îngrijire, a(-şi) aranja, a(-şi) ondula părul (la coafor). – Din fr. coiffer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A COAF//Á ~éz tranz. 1) (părul) A aranja în coafură. 2) (persoane, mai ales, femei) A-i aranja părul în coafură. [Sil. coa-fa] /<fr. coiffer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

coafá (coaféz, coafát), vb. – A pieptăna, a aranja părul. Fr. coiffer. – Der. coafor, s.m., din fr. coiffeur; coafeză, s.f.; coafură, s.f., din fr. coiffure; coafă, s.f. (cartuş de artilerie), din fr. coiffe.
(Dicţionarul etimologic român)

COÁFĂ s.f. Înveliş de metal sau de material plastic al părţii ogivale a unor proiectile. [Pron. coa-fă. / < fr. coiffe].
(Dicţionar de neologisme)

COAFÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) pieptăna îngrijit părul, a(-şi) aranja părul la coafor. [Pron. co-a-. / < coafor, cf. fr. coiffer].
(Dicţionar de neologisme)

COÁFĂ s. f. 1. pânză, ţesătură uşoară purtată ordinioară de femei; scufie purtată de călugăriţe. 2. înveliş destinat a proteja unele mecanisme sau ogiva unor proiectile. (< fr. coiffe)
(Marele dicţionar de neologisme)

COAFÁ vb. tr., refl. a(-şi) pieptăna îngrijit părul, a(-şi) aranja părul la coafor. (< fr. coiffer)
(Marele dicţionar de neologisme)

coáfă s. f. (sil. coa-), g.-d. art. coáfei; pl. coáfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

coafá vb. (sil. coa-), ind. prez. 1 sg. coaféz, 3 sg. şi pl. coafeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COAFÁ vb. (rar) a (se) friza, a (se) pieptăna. (Şi-a ~ părul.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co coa coaf

Cuvinte se termină cu literele: fa afa oafa