coagulare dex - definiţie, sinonime, conjugare
COAGULÁ, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide şi substanţe coloidale) A se închega. ♦ Tranz. A face să se închege. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaguler, lat. coagulare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COAGULÁRE, coagulări, s.f. Acţiunea de a (se) coagula; închegare. [Pr.: co-a-] – V. coagula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A COAGUL//Á ~éz tranz. A face să se coaguleze. /<fr. coaguler, lat. coagulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE COAGUL//Á se ~eáză intranz. (despre substanţe organice lichide) A căpăta un grad mai mare de densitate (intermediar între starea lichidă şi cea solidă); a se închega; a se conglutina; a se prinde. [Sil. co-a-] /<fr. se coaguler, lat. coagulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COAGULÁ vb. I. tr., refl. A (se) închega, a prinde cheag; a conglutina. [Pron. co-a-. / < fr. coaguler, cf. lat. coagulare].
(Dicţionar de neologisme)

COAGULÁRE s.f. Acţiunea de a (se) coagula; conglutinare. [< coagula].
(Dicţionar de neologisme)

COAGULÁ vb. tr., refl. (despre soluţii coloidale) a (se) transforma în gel; a se închega. (< fr. coaguler, lat. coagulare)
(Marele dicţionar de neologisme)

coagulá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coaguléz, 3 sg. şi pl. coaguleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

coaguláre s. f. (sil. co-a-), g.-d. art. coagulării; pl. coagulări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COAGULÁ vb. 1. v. închega. 2. v. prinde. 3. v. slei.
(Dicţionar de sinonime)

COAGULÁRE s 1. v. închegare. 2. v. prindere. 3. v. sleire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co coa coag coagu coagul

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ulare gulare