coarticulație dex - definiţie, sinonime, conjugare

coarticulație

COARTICULÁŢIE, coarticulaţii, s.f. (Fon.) Începutul articulării unui sunet înainte ca articularea celui precedent să fi luat sfârşit. [Pr.: co-ar-] – Din fr. co-articulation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COARTICULÁŢIE s.f. (Lingv.) Producere concomitentă a mişcărilor articulatorii în emiterea unor sunete. [Cf. fr. coarticulation].
(Dicţionar de neologisme)

COARTICULÁŢIE s. f. (lingv.) rostire concomitentă a sunetelor. (< fr. coarticulation)
(Marele dicţionar de neologisme)

coarticuláţie s. f. (sil. co-ar-, -ţi-e), art. coarticuláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. coarticuláţiei; pl. coarticuláţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co coa coar coart coarti

Cuvinte se termină cu literele: ie tie atie latie ulatie