cobârlău dex - definiţie, sinonime, conjugare
cobărlắu (-ắi), s.m. – 1. Vagabond, nomad. – 2. Hoţ. Mag. koborló (Drăganu, Dacor., II, 900; DAR), de la kób(or)ol „a hoinări”. Aceleiaşi rădăcini îi aparţin cobăltoc, s.m. (Trans., cerşetor) şi cobărlui, vb. (Banat, a fura).
(Dicţionarul etimologic român)

cobârlău2 s.m. şi adj. (reg.) 1. hoţ, tâlhar. 2. nomad, vagabond.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
COBÂRLĂU s. v. bârlog, cuib, culcuş, sălaş, vizuină.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co cob coba cobar cobarl

Cuvinte se termină cu literele: au lau rlau arlau barlau