cobalt dex - definiţie, sinonime, conjugare

cobalt

cobalt cobâlţ
COBÁLT s.n. Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu, întrebuinţat la fabricarea unor oţeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porţelan etc. ♦ Vas, obiect de sticlă, de porţelan etc. colorat cu săruri de cobalt. [Acc. şi: cóbalt] – Din fr. cobalt, germ. Kobalt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓBALT n. Metal dur, de culoare alb-argintie, întrebuinţat în tehnică, la fabricarea unor aliaje, la colorarea sticlei, porţelanurilor etc. [Acc. şi cobált] /<fr. cobalt, germ. Kobalt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cobîlţ interj. – Imită zgomotul apei răscolite sau agitate. – Var. cogîlţ, gogîlţ, interj. (imită zgomotul cu care înghit mîncarea unele persoane care mănîncă urît). Creaţie expresivă, cf. hîltîc, hîlţ, ghiorţ, zgîlţîi, şobîltîc, care exprimă aceleaşi idei. – Der. cobîlţîi, vb. (a agita, a amesteca un lichid), pe care DAR urmîndu-l pe Cihac, II, 66, îl pune în legătură cu sl. kolĕbati „a agita”; scobîlţîi, vb. (a agita, a amesteca); gogîlţi, vb. (a înghiţi mîncarea cu zgomot).
(Dicţionarul etimologic român)

COBÁLT s.n. Metal alb-argintiu, mai dur decât fierul. [< fr. cobalt, cf. germ. Kobalt].
(Dicţionar de neologisme)

COBÁLT/CÓBALT s. n. metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obişnuită, folosit la elaborarea unor oţeluri speciale, în radioterapie etc. (< fr. cobalt, germ. Kobalt)
(Marele dicţionar de neologisme)

cobált/cóbalt s. n.; simb. Co
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co cob coba cobal

Cuvinte se termină cu literele: lt alt balt obalt