COBALTÁ, cobaltez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un strat de cobalt suprafaţa unui obiect metalic. – Din cobalt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COBALTÁRE s.f. Acţiunea de a cobalta şi rezultatul ei. – V. cobalta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COBALTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A acoperi cu un strat de cobalt suprafaţa unui obiect metalic. [< cobalt + -a].
(Dicţionar de neologisme)
COBALTÁRE s.f. Acţiunea de a cobalta. [< cobalta, după fr. cobaltage].
(Dicţionar de neologisme)
COBALTÁ vb. tr. a acoperi cu un strat de cobalt suprafaţa unui obiect metalic. (< cobalt)
(Marele dicţionar de neologisme)
cobaltá vb., ind. prez. 1 sg. cobaltéz, 3 sg. şi pl. cobalteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cobaltáre s. f., g.-d. art. cobaltării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COBALTÁRE s.f. Acţiunea de a cobalta şi rezultatul ei. – V. cobalta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
COBALTÁRE s.f. Acţiunea de a cobalta. [< cobalta, după fr. cobaltage].
(Dicţionar de neologisme)
COBALTÁ vb. tr. a acoperi cu un strat de cobalt suprafaţa unui obiect metalic. (< cobalt)
(Marele dicţionar de neologisme)
cobaltá vb., ind. prez. 1 sg. cobaltéz, 3 sg. şi pl. cobalteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cobaltáre s. f., g.-d. art. cobaltării
(Dicţionar ortografic al limbii române)