cobea dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÓBE, cobe, s.f. 1. Boală a găinilor care se manifestă prin apariţia unei excrescenţe cartilaginoase sub limbă; ţâfnă. ♦ Găină care suferă de această boală. 2. (În superstiţii) Pasăre care, prin strigătul sau prin cântul său, ar prevesti o nenorocire. ♦ P. gener. Fiinţă sau lucru care ar prevesti, ar aduce o nenorocire; piază-rea; p. ext. fiinţă antipatică, nesuferită. – Din sl. kobĩ „geniu, augur”, bg. koba „semn rău”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COBÍ, cobesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (În superstiţii) A prevesti ceva rău – Din bg. kobja, scr. kobiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓBE ~ f. 1) (la păsările domestice) Boală manifestată prin apariţia unei excrescenţe sub limbă. 2) Pasăre care suferă de această boală. 3) pop. (în superstiţii) Fiinţă (sau lucru) care prevesteşte o nenorocire; piază rea. /<sl. kobi, bulg. koba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A COB//Í ~ésc 1. intranz. pop. (în superstiţii) A prevesti ceva rău. 2. tranz. (nenorociri) A stabili din timp prin deducţie sau prin intuiţie. /<bulg. kobja, sb. kobiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cóbe (cóbe), s.f. – 1. Pasăre pe care fantezia populară o consideră de rău augur: bufniţă, huhurez, corb, cuc etc. – 2. Rău augur, semn rău, piază rea, indiciu al unei nenorociri. – 3. Boală a găinilor, ţîfnă. – 4. Pasăre care suferă de această boală. – Var. cobie, coabă. Mr. cobă. Sl. cobĭ „augur” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 294; Cihac, II, 65; Meyer 193; DAR) ; cf. bg. koba, sb. kob(a), cek. kob. – Der. cobăi (var. gobăi), vb. (a ţipa păsările de noapte; a scoate strigăte lugubre); cobăit, s.n. (ţipăt de pasăre de noapte); cobăit, adj. (care suferă de cobe); cobaie, s.f. (găină; pasăre), folosit cu nuanţă depreciativă, cf. boală; cobăţ, s.m. (uliu, Astur palumbarius, Astur nisus), cf. sb. kobac, rut. kobecĭ; cobar, adj. (care crede cu uşurinţă în semne rele, pesimist); cobi, vb. (a prevesti, a anunţa nenorociri, a fi de rău augur; a plînge cu strigăte lugubre; a ţipa găina bolnavă, prevestind nenorociri), cf. bg. kobjă, sb. kobiti, mr. cubire; cobit, s.n. (rău augur, piază rea); cobeală, s.f. (rău augur, piază rea); cobitor, adj. (de rău augur). Probabil din aceeaşi familie face parte cobie, s.f. (coccis; tîrtiţă, noadă), poate datorită folosirii acesteia, cf. iadeş (după DAR, în legătură cu sb. kobila „noadă”).
(Dicţionarul etimologic român)

COBÉA s.f. (Bot.) Plantă agăţătoare originară din Mexic, cultivată pentru florile sale mari, colorate în alb sau albastru-violet. [Pron. -be-a. / < fr. cobéa, cf. Cobo – botanist spaniol].
(Dicţionar de neologisme)

COBÉA BE-A/ s. f. liană originară din Mexic, cultivată pentru florile sale mari, colorate în alb sau albastru-violet. (< fr. cobéa)
(Marele dicţionar de neologisme)

cóbe s. f., g.-d. art. cóbei; pl. cóbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cobí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cobésc, imperf. 3 sg. cobeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cobeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÓBE s. 1. (MED. VET.) ţâfnă, (pop.) moartea-găinilor. (Găină bolnavă de ~.) 2. piază rea, (prin Transilv. şi Maram.) mărăsân. (E o ~ pentru el.)
(Dicţionar de sinonime)

COBÍ vb. (reg.) a soroci. (Nu mai ~ atâta!)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co cob cobe

Cuvinte se termină cu literele: ea bea obea