cobiliță dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÓBILIŢĂ, cobiliţe, s.f. Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri şi serveşte la transportarea găleţilor, a cofelor, a coşurilor etc. ♢ Compus: Cobiliţa-Ciobanului = numele popular al constelaţiei Lebedei. – Din bg., scr. kobilica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓBILIŢ//Ă ~e f. Bucată de lemn curbată, cu cârlige sau crestături la capete, care se poartă pe umeri şi serveşte, de obicei, la transportul găleţilor cu apă sau a coşurilor; coromâslă. /<bulg., sb. kobilica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

Cóbiliţa-Ciobánului (astron.) s. pr. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cóbiliţă s. f., g.-d. art. cóbiliţei; pl. cóbiliţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÓBILIŢĂ s. (Ban.) coacă, (Mold. şi Bucov.) coromâslă. (~ pentru cărat găleţile.)
(Dicţionar de sinonime)

CÓBILIŢĂ s. v. căluţ, cobilă, cosaş, libelulă.
(Dicţionar de sinonime)

CÓBILIŢA s. art. v. lebăda.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co cob cobi cobil cobili

Cuvinte se termină cu literele: ta ita lita ilita bilita