cobitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

cobitor

COBITÓR, -OÁRE, cobitori, -oare, adj. (În superstiţii) Care cobeşte. – Cobi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COBIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) pop. (în superstiţii) Care cobeşte; care crede că prevesteşte o nenorocire. /a cobi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cobitór adj. m., pl. cobitóri; f. sg. şi pl. cobitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co cob cobi cobit cobito

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor bitor obitor