coborâtor dex - definiţie, sinonime, conjugare

coborâtor

[Sinonime]
COBORÂTÓR, -OÁRE, coborâtori, -oare, adj. 1. Care coboară. ♦ Înclinat. 2. (Adesea substantivat) Care se trage din...; descendent, urmaş (al lui...). – Coborî + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COBORÂT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care coboară; care descreşte; care se află în scădere. Accent ~. /a coborî + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COBORÂTÓR2 ~i m. Persoană care descinde dintr-un anumit neam sau dintr-o familie oarecare; urmaş; descendent. /a coborî + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

coborâtór adj. m., s. m., pl. coborâtóri; f. sg. şi pl. coborâtoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COBORÂTÓR adj., s. 1. adj. v. înclinat. 2. s. v. urmaş. 3. adj. (FON.) descendent, scoborâtor. (Diftong ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Coborâtorsuitor
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co cob cobo cobor cobora

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator rator orator