cobză dex - definiţie, sinonime, conjugare

cobză

CÓBZĂ, cobze, s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu chitara, având cutia de rezonanţă foarte bombată, folosit mai ales la acompaniament (prin ciupirea coardelor). ♢ Expr. (Fam.; adverbial) A lega (pe cineva) cobză = a lega (pe cineva) strâns (de mâini şi de picioare). – Din ucr., rus., pol. kobza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓBZ//Ă ~e f. Instrument muzical cu coarde constând dintr-o cutie de rezonanţă foarte bombată, care produce sunete prin ciupire. ♢ A lega pe cineva ~ a lega pe cineva strâns (de mâini şi de picioare). A duce pe cineva cu ~a a înşela pe cineva; a minţi. /<rus., ucr., pol. kobza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cobză, cobze s.f. gură. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a cânta la cobză expr. (intl.) a denunţa, a trăda. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cóbză s. f., g.-d. art. cóbzei; pl. cóbze
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co cob cobz

Cuvinte se termină cu literele: za bza obza