coca dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÓCĂ3 s.f. (În graiul copiilor sau ca termen dezmierdător cu care ne adresăm lor) Copil mic. – Creaţie infantilă. Cf. scr. k o k a, it. c u c c o.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓCĂ1 s.f. Aluat (pentru produse de panificaţie, de patiserie). ♢ Expr. (Fam.) A se face cocă = a se îmbăta foarte tare. ♦ Pastă cleioasă făcută din făină amestecată cu apă şi întrebuinţată la lipit (hârtie); pap. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓCĂ2, coci, s.f. 1. Structură a fuzelajului unui avion, formată numai din pereţi periferici. 2. Ansamblu format din scheletul unei nave şi din învelişul ei exterior. – Din fr. coque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓCA s.m. invar. Arbust din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Erythroxylon coca). – Din fr. coca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓCĂ1 f. 1) Pastă obţinută prin frământarea făinii cu apă şi cu diferite adausuri (lapte, zahăr, ouă etc.), din care se prepară produse de panificaţie sau de patiserie; aluat. 2) Pastă cleioasă preparată din făină şi apă folosită la lipit hârtie; pap. ♢ A se face ~ a se îmbăta foarte tare. Minte de ~ minte greoaie. [G.-D. cocii] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÓCĂ2 coci f. 1) Ansamblu format din schelet şi înveliş exterior al unei nave. 2) Fuzelaj în formă de barcă care asigură plutirea hidroavioanelor. [G.-D. cocii] /<fr. coque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÓCĂ3 f. pop. 1) Copil mic; creatură infantilă. 2) Jucărie care înfăţişează un copil mic; păpuşă. [G.-D. cocii] /cf. sb. koka, it. cucco
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÓCA m. Arbust exotic ale cărui frunze conţin cocaină. /<fr. coca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÓCĂ s.f. 1. Ansamblu format de scheletul unei nave şi de învelişul ei exterior. 2. Parte componentă a unui avion, constând din învelişul exterior. ♦ Construcţie în formă de bărci care asigură plutirea hidroavioanelor. [Pl. -ci. / < fr. coque].
(Dicţionar de neologisme)

CÓCA s.m. invar. Arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. [Scris şi koca. / < fr., it., sp. coca < cuv. argentinian].
(Dicţionar de neologisme)

CÓCĂ s. f. 1. corp al unei nave. 2. învelişul exterior al unui avion. ♢ construcţie în formă de bărci a hidroavioanelor. (< fr. coque)
(Marele dicţionar de neologisme)

CÓCA s. m. inv. arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. (< fr., sp. coca)
(Marele dicţionar de neologisme)

cócă (copil, aluat) s. f., g.-d. art. cócăi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cócă (la nave) s. f., g.-d. art. cócii; pl. coci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cóca s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÓCĂ s. 1. v. aluat. 2. lipici, pap, (Mold. şi Transilv.) cir, (Transilv., Ban. şi Olt.) ciriş. (Cu ~ se lipesc unele obiecte de hârtie.)
(Dicţionar de sinonime)

CÓCĂ s. v. nou-născut, prunc, sugaci, sugar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co coc

Cuvinte se termină cu literele: ca oca