cocheta dex - definiţie, sinonime, conjugare
COCHÉT, , cocheţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care caută să placă (unei persoane de sex opus) mai ales printr-o îmbrăcăminte îngrijită, căutată, printr-o comportare atrăgătoare; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează cochetărie. 2. (Despre obiecte) Drăgălaş, graţios, elegant, agreabil, plăcut. Interior cochet. – Din fr. coquet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COCHETÁ, cochetez, vb. I. Intranz. A căuta să placă, să atragă atenţia, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-un mod de comportare atrăgător; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COCHÉ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care cochetează; preocupat de ideea de a plăcea unei persoane de sex opus. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă eleganţă; cu purtare plăcută. Gest ~. Zâmbet ~. 3) (despre obiecte) Care se caracterizează prin eleganţă; cu aspectul plăcut. Mobilier ~. Interior ~. Vilă ~tă. /<fr. coquet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A COCHET//Á ~éz intranz. A fi cochet; a face cochetării. /<fr. coqueter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cochét (cochétă), adj. – Care caută să placă printr-un aspect îngrijit, căutat. Fr. coquet. – Der. cocheta, vb.; cochetărie, s.f., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

COCHÉT, -Ă adj., s.m. şi f. 1. (Persoană, mai ales femeie) care foloseşte tot felul de mijloace pentru a plăcea, pentru a seduce; (persoană) îmbrăcată cu gust, elegantă, cu purtări îngrijite, care doreşte să placă, să fie admirată. 2. (Despre lucruri) Drăguţ, îngrijit, elegant, graţios. [< fr. coquet].
(Dicţionar de neologisme)

COCHETÁ vb. I. intr. (Fam.) A încerca, a căuta să fie pe placul unei persoane de sex opus. ♦ (Fig.) A încerca sau a arăta relaţii de prietenie sau de alianţă cu cineva; a flirta. [< fr. coqueter].
(Dicţionar de neologisme)

COCHÉT, -Ă adj. 1. care foloseşte tot felul de mijloace pentru a plăcea, a seduce; îmbrăcat cu gust, elegant, care doreşte să placă, să fie admirat. 2. (despre lucruri) drăguţ, îngrijit, graţios. (< fr. coquet)
(Marele dicţionar de neologisme)

COCHETÁ vb. intr. 1. a căuta să fie pe placul unei persoane de sex opus. 2. (fig.) a arăta relaţii de prietenie cu cineva; a flirta. (< fr. coqueter)
(Marele dicţionar de neologisme)

cochét adj. m., pl. cochéţi; f. sg. cochétă, pl. cochéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cochetá vb., ind. prez. 1 sg. cochetéz, 3 sg. şi pl. cocheteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COCHÉT adj. v. gătit.
(Dicţionar de sinonime)

COCHETÁ vb. v. flirta.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co coc coch coche cochet

Cuvinte se termină cu literele: ta eta heta cheta ocheta