cochilie

COCHÍLIE, cochilii, s.f. 1. Înveliş calcaros sau silicios al unor moluşte, foraminifere etc. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de maşini, a lingourilor etc. [Var.: cochílă s.f.] – Din fr. coquille.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COCHÍLI//E ~i f. 1) Înveliş protector calcaros al unor specii de nevertebrate. 2) Formă de metal folosită la turnarea pieselor din aliaje. [Art. cochilia; G.-D. cochiliei; Sil. -li-e] /<fr. coquille
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COCHILÍE s.f. 1. Înveliş calcaros compus din una sau două valve, care constituie scheletul unor moluşte. 2. Formă metalică în care se toarnă diferite piese de maşini, lingouri etc.; cochilă. [Gen. -iei. / < fr. coquille, cf. lat. conchylium].
(Dicţionar de neologisme)

COCHÍLIE s. f. 1. înveliş protector calcaros sau silicios, secretat de tegumentele unor animale (moluşte, foraminifere, radiolari). 2. formă metalică la turnarea pieselor, a lingourilor etc. (< fr. coquille)
(Marele dicţionar de neologisme)

cochílie s. f. (sil. -li-e), art. cochília (sil. -li-a), g.-d. art. cochíliei; pl. cochílii, art. cochíliile (sil. -li-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
COCHÍLIE s. 1. (ZOOL.) scoică, valvă. (Un şirag din ~ii.) 2. v. cochilă.
(Dicţionar de sinonime)