cociorbă dex - definiţie, sinonime, conjugare

cociorbă

COCIÓRBĂ s.f. v. cociorvă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

cociórbă (cociórbe), s.f. – 1. Vătrai. – 2. Bîtă, măciucă. – 3. Constelaţie în jurul stelei Gemma. – Var. cociorvă, cuciorbă. Origine necunoscută. Ar putea fi un cuvînt expresiv, ca multe din cele compuse cu co-. În general se consideră a fi reprezent al unui cuvînt sl. neidentificat, cf. v. rus. kočárga, rut. kočerga, pol. koczarga (Cihac, II, 722; Tiktin), sau din mag. kocsorba (Gáldi, Dict., 122); însă mag. pare a proveni din rom., ca şi rut. (Miklosich, Wander., 17), şi oricum este obscur şi probabil străin în sl. (Berneker 536). Dacă este vorba de o creaţie expresivă, este dublet al lui cocioabă, s.f. (colibă); identitatea semantică între vătrai şi colibă apare şi în cocîrlă. Cocioabă nu a fost explicat într-un mod satisfăcător (tăt. koči aba „cort de nomad”, Şeineanu, 318; mr. cuciubă „buştean”, Şeineanu, Dicţ., însă este vorba probabil de ngr. γϰουτσιούπα; sb. kuča „casă”, DAR). Dacă se admite identitatea cu cocioarbă, lipsa lui r apare şi în pol. koczuba, rut. kočuba „vătrai”, şi în rom. cociobăi, vb. (a scociorî, a iscodi), care se explică numai pe baza lui *cocioabă „vătrai” (pentru der. expresivă a vb., cf. cotrobăi). Există numeroase var. expresive ale cuvîntului care înseamnă colibă: coşleabă, coşm(o)agă, coşmeagă, cociomeagă, cociomeaţă, coşmandră, coşmelie, coşmolie; cf. şi cobace, colibă.
(Dicţionarul etimologic român)

cociórbă (cociórvă) s.f. (reg.) 1. unealtă cu cârlig cu care se scoate jarul sau cenuşa din cuptor. 2. unealtă de pescuit asemănătoare celei cu care scoate jarul din cuptor. 3. unealtă de zidărie (lopată) de forma cociorvei, cu care se amestecă varul şi nisipul. 4. numele unei constelaţii, formată din trei stele în triunghi. 5. colibă, casă cu ogradă, curte. 6. (fam.) bătaie, trânteală.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: co coc coci cocio cocior

Cuvinte se termină cu literele: ba rba orba iorba ciorba