cocleț dex - definiţie, sinonime, conjugare
COCLÉŢ, cocleţe, s.n. Pane a iţelor războiului de ţesut prin care se trec firele de urzeală. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COCLÉŢ ~e n. 1) Fiecare dintre firele iţei cu un ochi la mijloc prin care trece firul de urzeală. 2) Ochiul de pe acest fir. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cocléţ s. n. /s. m. (sil. -cleţ), pl. n. cocléţe/m. cocléţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

coclét, cocléţi şi cocléte, s.n. şi m. (reg.) 1. ochi de iţă la războiul de ţesut. 2. fir apucat greşit prin iţe; coclete. 3. ochi la împletitura unui ciorap. 4. ivăr, mânerul de la încuietoarea uşii; coclanţă. 5. (fig.) motiv de ceartă, pricină, chichiţă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
COCLÉŢ s. 1. (TEHN.) (reg.) ostreţ. (~ la războiul de ţesut.) 2. (TEHN.; la pl.) plasa iţelor, (reg.) ostreţe (pl.). (~i la războiul de ţesut.) 3. (CONSTR.) (reg.) scaun. (~ la căpriorii unor case.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co coc cocl cocle

Cuvinte se termină cu literele: et let clet oclet