coclete dex - definiţie, sinonime, conjugare
COCLÉŢ, cocleţe, s.n. Pane a iţelor războiului de ţesut prin care se trec firele de urzeală. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COCLÉŢ ~e n. 1) Fiecare dintre firele iţei cu un ochi la mijloc prin care trece firul de urzeală. 2) Ochiul de pe acest fir. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cocléte (cocléţi), s.m. – 1. Înveliş al alunei sau nucii, coajă, coajă de castană cu ţepi (se aplică numai fructelor crescute împreună pe o singură codiţă). – 2. Fire de urzeală. – 3. Plasă, împletitură în general. – 4. Postament pe patru picioare pe care se aşază albia de spălat sau de frămîntat. – Var. cocleţ, cotleţ, cotlete, codleţ, corleţ. Probabil der. de la formaţia expresivă coc, cu l de asemenea expresiv (cf. cocoli) şi cu suf. – ete. Sensul 4 se datorează unei confuzii cu corlată. Cioclej, s.m. (tulpină de porumb lăsată pe cîmp), cu var. cioclod, s.m. (tulpină de porumb; miez de măr), se datorează contaminării cu ciocălău. Coincidenţa cu sl. kuka „cîrlig” (Cihac, II, 67), cu bg. kukulec (Conev 60) sau cu sb. kotlac (Candrea), nu este convingătoare. – Der. încocleţi (var. încocleţa), vb. (a prinde, a strînge, a înhăţa).
(Dicţionarul etimologic român)

cocléţ s. n. /s. m. (sil. -cleţ), pl. n. cocléţe/m. cocléţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COCLÉŢ s. 1. (TEHN.) (reg.) ostreţ. (~ la războiul de ţesut.) 2. (TEHN.; la pl.) plasa iţelor, (reg.) ostreţe (pl.). (~i la războiul de ţesut.) 3. (CONSTR.) (reg.) scaun. (~ la căpriorii unor case.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co coc cocl cocle coclet

Cuvinte se termină cu literele: te ete lete clete oclete