cocolire dex - definiţie, sinonime, conjugare
COCOLÍ, cocolesc, vb. IV. Tranz. (Pop. şi fam.) 1. A înfofoli. 2. A îngriji pe cineva în mod exagerat. ♦ Refl. A se complăcea în alintări; a se alinta. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A COCOL//Í ~ésc tranz. pop. fam. 1) (mai ales copii) A îmbrăca cu haine multe şi groase (pentru a feri de frig); a cocoloşi; a încotoşmăna; a înfofoli. 2) (fiinţe) A îngriji peste măsură. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE COCOL//Í mă ~ésc intranz. pop. A se alinta peste măsură; a se răsfăţa. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cocolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cocolésc, imperf. 3 sg. cocoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cocoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COCOLÍ vb. v. alinta.
(Dicţionar de sinonime)

COCOLÍ vb. v. încotoşmăna, înfofoli.
(Dicţionar de sinonime)

COCOLÍRE s. v. alintare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co coc coco cocol cocoli

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire olire colire