cocoloşi

COCOLÓŞ, cocoloaşe, s.n. Bucată dintr-o substanţă căreia i s-a dat o formă aproape sferică; bulgăre, boţ¹, ghemotoc. ♦ Bulgăre mic şi compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (şi nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. [Pl. şi: (m) cocoloşi] – Probabil formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COCOLOŞÍ, cocoloşesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) face cocoloş, a (se) mototoli. 2. Tranz. A trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greşelile, faptele reprobabile ale cuiva. 3. Tranz. A răsfăţa, a răzgâia. 4. Refl. şi tranz. A (se) înfofoli. – Din cocoloş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COCOL//ÓŞ ~oáşe n. 1) Bucată nu prea mare sferică dintr-un material; boţ; ciuculete. ~ de hârtie. ~ de lut. 2) Bulgăre de făină sau crupe, rămas nefiert într-o mâncare; bol; bulz. 3) Boţ de mămăligă fierbinte în care s-a pus brânză de oi; bulz. /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A COCOLOŞ//Í ~ésc tranz. 1) A face să se cocoloşească. 2) (fapte reprobabile) A tăinui în mod intenţionat, prezentând într-o lumină favorabilă; a muşamaliza. 3) (mai ales copii) A îmbrăca în haine multe şi groase (pentru a feri de frig); a înfofoli; a încotoşmăna. /Din cocoloş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE COCOLOŞ//Í se ~éşte intranz. A se face cocoloş. /Din cocoloş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cocolóş s. n./s. m., pl. n. cocoloáşe/m. cocolóşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cocoloşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cocoloşésc, imperf. 3 sg. cocoloşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cocoloşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
COCOLÓŞ s. 1. v. bulgăre. 2. v. bulz. 3. v. ghemotoc.
(Dicţionar de sinonime)

COCOLOŞÍ vb. v. muşamaliza.
(Dicţionar de sinonime)

COCOLOŞÍ vb. v. boţi, încotoşmăna, înfofoli, mototoli, şifona.
(Dicţionar de sinonime)