coda dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÓDA1 s.f. Parte finală a unei compoziţii muzicale. ♦ Spec. Grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. – Din it. coda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CODÁ2, codez, vb. I. Tranz. A transforma un text scris în limbaj obişnuit în grupe de semne, de litere sau de cifre, potrivit echivalenţelor stabilite într-un cod2 (2) – Din fr. coder.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A COD//Á ~éz tranz. (texte, informaţii) A transforma într-un sistem de semne convenţionale, folosind un cod; a cifra. /<fr. coder
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÓDA s.f. Serie de măsuri adăugate la partea finală a unei compoziţii muzicale pentru a-i da mai multă strălucire. ♦ Codiţa unei note; cauda (2). [Cf. fr. coda].
(Dicţionar de neologisme)

CODÁ vb. I. tr. A exprima un mesaj cu ajutorul unui cod (2). [Cf. fr. coder].
(Dicţionar de neologisme)

CÓDA1 s. f. secţiune finală a unei compoziţii muzicale, codiţa unei note muzicale; cauda (2). ♢ grup de note muzicale care încheie tema unei fugi. (< it. coda)
(Marele dicţionar de neologisme)

CODÁ2 vb. tr. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod1 (2); a codifica. (< fr. coder)
(Marele dicţionar de neologisme)

códa1 / códă (finalul unei piese muzicale) s. f., g.-d. art. códei, pl. códe
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

códa (muz.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

codá vb., ind. prez. 1 sg. codéz, 3 sg. şi pl. codeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piţigói-codát s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CODÁ vb. v. cifra.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A coda ≠ a decoda, a decodifica
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co cod

Cuvinte se termină cu literele: da oda