coerență dex - definiţie, sinonime, conjugare
COERÉNT, -Ă, coerenţi, -te, adj. 1 Care se compune din elemente strâns legate (şi armonizate) între ele; închegat. 2. (Fiz.; despre unde) Care are aceeaşi lungime şi diferenţe de fază constante în timp. [Var. : coherent, -ă adj.] – Din fr. coherent, lat. cohaerens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COERÉNŢĂ, coerenţe, s.f. 1. Legătură strânsă (şi armonioasă) între părţile sau elementele unui întreg. 2. (Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeaşi lungime şi diferenţe de fază constante în timp.[Var. : coherénţă s.f.] – Din lat. cohaerentia, fr. cohérence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre un întreg) Care constă din elemente strâns legate între ele; închegat; armonios. 2) (despre componenţii unui întreg) Care este strâns legat de celelalte elemente constitutive. /<fr. cohérent, lat. cohaerens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COERÉNŢ//Ă ~e f. 1) Legătură internă strânsă; caracter coerent; unitate; coeziune. 2) Relaţie armonioasă între idei; lipsă de contradicţii. [Sil. co-e-ren-] /<lat. cohaerentia, fr. cohérence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COERÉNT, -Ă adj. Constituit din părţi care sunt strâns legate între ele şi se succedă în mod logic; strâns, închegat, unit; coeziv. [Pron. co-e-, var. coherent, -ă adj. / cf. fr. cohérent, lat. cohaerens].
(Dicţionar de neologisme)

COERÉNŢĂ s.f. Legătură, unire strânsă (între mai multe elemente, idei, lucruri). ♦ Proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicţie între nici o pereche de propoziţii care pot fi deduse din el. [Var. coherenţă s.f. / cf. fr. cohérence, lat. cohaerentia].
(Dicţionar de neologisme)

COERÉNT, -Ă adj. 1. constituit din părţi care sunt strâns, logic legate între ele; închegat, unitar; coeziv. 2. (fiz.; despre unde) care are aceeaşi lungime de undă şi diferenţă de fază constantă în timp. (< fr. cohérent, lat. cohaerens)
(Marele dicţionar de neologisme)

COERÉNŢĂ s. f. 1. însuşirea de a fi coerent; legătură strânsă, logică între mai multe elemente, idei, lucruri. 2. (mat.) proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicţii între nici o pereche de propoziţii care pot fi deduse din el; consistenţă (2). 3. (fiz.) proprietate a undelor de a fi coerente (2). (< fr. cohérence, lat. cohaerentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

coerént adj. m., pl. coerénţi; f. sg. coeréntă, pl. coerénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

coerénţă s. f., g.-d. art. coerénţei; pl. coerénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COERÉNT adj., adv. 1. adj. închegat. (Un tot ~.) 2. adj. sistematic, (fig.) închegat, legat, strâns. (Un plan ~.) 3. adj., adv. v. logic.
(Dicţionar de sinonime)

COERÉNŢĂ s. 1. v. logică. 2. (MAT.) consistenţă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Coerent ≠ necoerent, discoerent
(Dicţionar de antonime)

Coerenţăincoerenţă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co coe coer coere coeren

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta renta erenta