coexistență dex - definiţie, sinonime, conjugare
COEXISTÉNT, -Ă, coexistenţi, -te, adj. Care există în acelaşi timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexistant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COEXISTÉNŢĂ, coexistenţe, s.f. Existenţa simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene. ♢ Coexistenţă paşnică = principiu de bază al relaţiilor internaţionale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace şi să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forţa armată – Din fr. coexistence
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COEXISTÉNŢ//Ă ~e f. Existenţă simultană. ♢ ~ paşnică principiu potrivit căruia statele renunţă la aplicarea forţei, pledând pentru soluţionarea tuturor litigiilor pe calea tratativelor. [G.-D. coexistenţei] /<fr. co-existence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COEXISTÉNT, -Ă adj. Existent în acelaşi timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. [Cf. fr. coexistent].
(Dicţionar de neologisme)

COEXISTÉNŢĂ s.f. Existenţă simultană a mai multor lucruri, fiinţe sau fenomene. ♢ Coexistenţă paşnică = politica bazată pe principiul coexistenţei ţărilor cu orânduiri sociale diferite, hotărâte să renunţe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre state. [Cf. fr. coexistence].
(Dicţionar de neologisme)

COEXISTÉNT, -Ă adj. care coexistă. (< fr. coexistant)
(Marele dicţionar de neologisme)

COEXISTÉNŢĂ s. f. existenţă simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene. o ~ paşnică = principiu de bază al relaţiilor internaţionale dintre state cu orânduiri sociale diferite, potrivit căruia acestea se angajează să renunţe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a problemelor litigioase. (< fr. coexistence)
(Marele dicţionar de neologisme)

coexistént adj. [x pron. gz] → existent
(Dicţionar ortografic al limbii române)

coexisténţă s. f. [x pron. gz] → existenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COEXISTÉNT adj. v. concomitent.
(Dicţionar de sinonime)

COEXISTÉNŢĂ s. v. concomitenţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co coe coex coexi coexis

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta tenta stenta