cofetărie
COFETĂRÍE1, cofetării, s.f. Local în care se fac, se consumă şi se vând dulciuri (prăjituri, bomboane, îngheţată etc.). – Cofet (sg. înv. al lui cofeturi) + suf. -ărie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COFETĂRÍE2 s.f. Meseria cofetarului. – Cofetar + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COFETĂRÍ//E ~i f. Local în care se vând şi se consumă dulciuri. [Art. cofetăria; G.-D. cofetăriei; Sil. -ri-e] /cofet[uri] + suf. [rie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cofetăríe (meserie, local) s. f., art. cofetăría, g.-d. art. cofetăríei; (localuri) pl. cofetăríi, art. cofetăríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COFETĂRÍE2 s.f. Meseria cofetarului. – Cofetar + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cofetăríe (meserie, local) s. f., art. cofetăría, g.-d. art. cofetăríei; (localuri) pl. cofetăríi, art. cofetăríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)