cofră
[Conjugare]
COFRÁ, cofrez, vb. I. Tranz. A turna un material de construcţie fluid într-un cofraj. – Din fr. coffrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COFRÁ vb. I. tr. A executa un cofraj. [< fr. coffrer].
(Dicţionar de neologisme)
cofrá vb., ind. prez. 1 sg. cofréz, 3 sg. şi pl. cofreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COFRÁ vb. I. tr. A executa un cofraj. [< fr. coffrer].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)