cohortă dex - definiţie, sinonime, conjugare

cohortă

COHÓRTĂ, cohorte, s.f.(La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. ♦ Fig. Mulţime, ceată. – Din lat. cohors, -tis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COHÓRT//Ă ~e f. 1) (în armata romană) Unitate de infanterie, egală cu a zecea parte dintr-o legiune. 2) fig. Grup mare de oameni. /<lat. cohors, ~tis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COHÓRTĂ s.f. 1. Unitate din infanteria romană, cu un efectiv reprezentând a zecea parte dintr-o legiune. 2. (Fig.) Mulţime, ceată. 3. Colectivitate a oamenilor care au trăit acelaşi eveniment demografic într-o perioadă de timp. [< lat. cohors, cf. fr. cohorte].
(Dicţionar de neologisme)

COHÓRTĂ s. f. 1. unitate tactică din infanteria romană, a zecea parte dintr-o legiune. 2. unitate de organizări sportive de tineri. 3. (fig.) mulţime, ceată. ♢ (biol.) grupare de indivizi în cadrul unei populaţii, o manifestare fiziologică sau comportamentală simultană. 4. totalitatea de indivizi care a trăit acelaşi eveniment demografic în cursul aceleiaşi perioade de timp. (< fr. cohorte, lat. cohors)
(Marele dicţionar de neologisme)

cohórtă s. f., pl. cohórte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co coh coho cohor cohort

Cuvinte se termină cu literele: ta rta orta horta ohorta