coincidență dex - definiţie, sinonime, conjugare
COINCIDÉNT, -Ă, coincidenţi, -te, adj. (Rar) Care coincide. [Pr. : co-in-] – Din fr. coïncident.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COINCIDÉNŢĂ, coincidenţe, s.f. Faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc. [Pr. : co-in-] – Din fr. coïncidence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COINCIDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Caracter coincident; concordanţă; congruenţă. ~a figurilor. 2) Eveniment care se produce întâmplător împreună cu altul; concurs de circumstanţe. Prin ~. ~ curioasă. [G.-D. coincidenţei; Sil. co-in-] /<fr. coïncidence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COINCIDÉNT, -Ă adj. (Mat.) Care coincide. [Pron. co-in-. / < fr. coincident].
(Dicţionar de neologisme)

COINCIDÉNŢĂ s.f. Potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc. ♦ Stare a două lucruri care coincid; potrivire, nimereală. [Cf. fr. coincidence, it. coincidenza].
(Dicţionar de neologisme)

COINCIDÉNT, -Ă adj. care coincide. (< fr. coïncident)
(Marele dicţionar de neologisme)

COINCIDÉNŢĂ s. f. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalenţă, concordanţă. (< fr. coïncidence)
(Marele dicţionar de neologisme)

coincidént adj. → incident
(Dicţionar ortografic al limbii române)

coincidénţă s. f. → incidenţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COINCIDÉNT adj. v. concordant.
(Dicţionar de sinonime)

COINCIDÉNŢĂ s. 1. v. concordanţă. 2. potriveală, potrivire, (pop.) loveală. (E o simplă ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Coincident ≠ incoincident, necoincident
(Dicţionar de antonime)

Coincidenţă ≠ incoincidenţă, necoincidenţă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co coi coin coinc coinci

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta denta identa