coleoriză
COLEORÍZĂ, coleorize, s.f. Organ membranos, în formă de sac sau de degetar, care acoperă radicula embrionului la unele plante monocotiledonate. [Pr.: -le-o-] – Din fr. coléorise.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COLEORÍZĂ s.f. (Bot.) Organ membranos în formă de sac, care acoperă radicula embrionului la unele monocotiledonate. [Pron. -le-o-. / < fr. coléorhize, cf. gr. koleos – teacă, rhiza – rădăcină].
(Dicţionar de neologisme)
COLEORÍZĂ s. f. ţesut protector, în formă de teacă, de la vârful radiculei unor monocotiledonate. (< fr. coléorhise)
(Marele dicţionar de neologisme)
coleoríză s. f. (sil. -le-o-), g.-d. art. coleorízei; pl. coleoríze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COLEORÍZĂ s.f. (Bot.) Organ membranos în formă de sac, care acoperă radicula embrionului la unele monocotiledonate. [Pron. -le-o-. / < fr. coléorhize, cf. gr. koleos – teacă, rhiza – rădăcină].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
coleoríză s. f. (sil. -le-o-), g.-d. art. coleorízei; pl. coleoríze
(Dicţionar ortografic al limbii române)