colilie dex - definiţie, sinonime, conjugare
COLILÍU, -ÍE, colilii, s.f., adj. 1. S.f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subţiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescenţa un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful seminţelor cu peri lungi, albi şi pufoşi; năgară (Stipa). ♢ Expr. Alb-colilie = (despre părul capului, p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut. 2. Adj. Alb (ca colilia). [Var.: (pop.) colíe s.f.] – Cf. scr. k o v i l j e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COLILÍ//U ~e (~i) Care este alb ca colilia; de culoarea coliliei. ♢ Părul alb-~ părul alb de tot; complet cărunt. [Sil. -li-liu] /<sb. kovilje
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COLILÍ//E ~i f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpină subţire, erectă, cu peri albi în vârful seminţelor. [Art. colilia; G.-D. coliliei; Sil. -li-e] /cf. sb. kovilje
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

colilíe (colilíi), s.f. – Plantă, Stipa pennata. Tulpina sa este acoperită de stipele albe ca nişte fire de păr, care fac ca numele acestei plante să fie sinonim cu „păr cărunt”. – Var. (Trans., Banat), colie. Sb., cr. slov. kovilje (Cihac, II, 69; Conev 44), cu asimilarea lui ν.
(Dicţionarul etimologic român)

colilíu adj. m., f. colilíe; pl. m. şi f. colilíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

colilíe s. f., art. colilía, g.-d. art. colilíei; pl. colilíi, art. colilíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

colilíe s.f. şi adj. (pop.) 1. (s.f.) floare de câmp albă. 2. (adj.) foarte alb (ă).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
COLILÍU adj. v. alb.
(Dicţionar de sinonime)

COLILÍE s. (BOT.; Stipa pennata) (reg.) ceardaş, năgară, pănuşiţă, peniţă, părul-zânelor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co col coli colil colili

Cuvinte se termină cu literele: ie lie ilie lilie olilie