colinda dex - definiţie, sinonime, conjugare
COLÍNDĂ, colinde, s.f. Colind (2). – Din sl. kolenda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COLINDÁ, colínd, vb. I. Intranz. 1. A umbla în seara de Crăciun sau de Anul Nou, din casă în casă, cântând colinde. 2. A umbla de colo până colo, dintr-un loc în altul. ♦ Tranz. A străbate, a cutreiera, a bate un drum. – Din colindă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COLÍND//Ă ~e f. folc. Cântec tradiţional cântat de cete de copii (flăcăi sau adulţi) pe la casele oamenilor cu prilejul sărbătorilor de Crăciun. /<sl. kolenda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A COLINDÁ colínd 1. intranz. A umbla de la casă la casă în ajunul Crăciunului, cântând colinde. 2. tranz. 1) (persoane) A felicita, în seara din ajunul Crăciunului, cântând colinde. 2) fig. (teritorii, oraşe, ţări etc.) A străbate în lung şi în lat; a cutreiera. /Din colindă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

colíndă (- de),1. Cîntec popular care se cîntă de obicei în ajun de Crăciun şi de Anul nou, în general, însoţit de diverse datini populare. – 2. Umbletul colindătorilor de la o casă la alta cu colindul. – 3. Drum, rută, parcurs. – 4. Zi de drum, de călătorie. – 5. Dar, bani care se dau de obicei colindătorilor. – Var. colind, corindă. Mr. colindă, megl. cólidă. Sl. kolęda „prima zi a anului”, şi sl. din lat. călendae (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 299; Cihac, II, 69; Meyer 196; Byhan 314; Romanski 112; Vasmer 606; Berneker 544; DAR); cf. bg. koleda „sărbătoarea Crăciunului”, sb. kole(n)da „colind”, rus. koljadá „colind”, ceh., mag. koleda „chetă, colectă”, ngr. ϰαλανδα „cîntec de felicitare de prima zi a Anului Nou”. Lat. călendae a avut în rom. un reprezentant pierdut, *cărinde, cf. cărindar, din a cărui încrucişare cu colindă a ieşit var. corindă, în Trans. Der. colinda, vb. (a cînta colinde, umblînd de la o casă la alta, de Crăciun sau de Anul Nou; a merge de la o casă la alta, a umbla de colo pînă colo), cf. bg. koledvam, sb. kolèdovati, slov. koledovati; colindat, s.n. (acţiunea şi timpul de a colinda); colindătură, s.f. (peregrinare); colindător, s.m. (persoană care umblă cîntînd colinde); colindar, s.m. (colindător); calindroi (var. colindroi), s.m. (crai, muieratic, leneş, haimana), pe care Lahovary 321 îl consideră drept cuvînt anterior fazei indoeurop. (cf. Şeineanu, Semasiol., 45); colindeţ, s.n. (colinde; dar, răsplată pentru colindători; covrig, colac de Crăciun; umblat, hoinărit).
(Dicţionarul etimologic român)

colíndă v. colind
(Dicţionar ortografic al limbii române)

colindá vb., ind. prez. 1 sg. colínd, 3 sg. şi pl. colíndă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COLINDÁ vb. 1. v. cutreiera. 2. a cutreiera, a merge, a străbate, a umbla. (A ~ prin munţi şi văi.) 3. v. călători. 4. a cutreiera, a se plimba, (fam.) a se plimbarisi. (~ prin poieni.) 5. v. hoinări. 6. a cutreiera, a se duce. (~ prin muzee.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co col coli colin colind

Cuvinte se termină cu literele: da nda inda linda olinda