COLIVÁR, colivari, s.m. 1. Termen dispreţuitor pentru oamenii care aleargă pe la toate înmormântările şi parastasele ca să mănânce colivă sau alte pomeni; fig. persoană care vrea să aibă totul de-a gata, pomanagiu. 2. Cel care poartă coliva la înmormântări. – Colivă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
colivar, colivari s.m. (peior.) persoană care umblă după pomeni / după mici avantaje nemeritate (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
colivár (persoană) s. m., pl. colivári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
colivár (obiect) s. n., pl. coliváre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
COLIVÁR s. v. pomanagiu.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
colivar, colivari s.m. (peior.) persoană care umblă după pomeni / după mici avantaje nemeritate (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
colivár (obiect) s. n., pl. coliváre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
COLIVÁR s. v. pomanagiu.
(Dicţionar de sinonime)