colocatarele

COLOCATÁR, -Ă, colocatari, -e, s.m. şi f. Persoană care locuieşte în aceeaşi casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract. – Din fr. colocataire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COLOCATÁR ~ă (~i, ~e) m. şi f. Fiecare din persoanele care locuiesc în acelaşi spaţiu locativ, fără a face parte din aceeaşi familie, în raport unul faţă de celălalt. /<fr. coloca-taire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COLOCATÁR s.m. şi f. Persoană care locuieşte în aceeaşi casă cu persoane străine de familia sa. [Cf. fr. colocataire].
(Dicţionar de neologisme)

COLOCATÁR, -Ă s. m. f. persoană care locuieşte în aceeaşi casă cu persoane străine de familia sa. (<fr. colocataire)
(Marele dicţionar de neologisme)

colocatár s. m., pl. colocatári
(Dicţionar ortografic al limbii române)