colorantul dex - definiţie, sinonime, conjugare

colorantul

COLORÁNT, -Ă, coloranţi, -te, adj., s.m. 1. Adj. Care are proprietatea de a colora. 2. S.m. Substanţă, de obicei organică, cu care se colorează diverse produse (fibre textile, piele, materiale plastice etc.). Industria coloranţilor. – Din fr. colorant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COLORÁN//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care colorează; cu proprietatea de a colora. Materie ~tă. Şampon ~. Substanţă ~tă. /<fr. colorant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COLORÁNT, -Ă, coloranţi, -te, adj. Care are proprietatea de a colora. ♢ (Substantivat, m.) Industria coloranţilor. – Fr. colorant.
(Dicţionarul limbii române moderne)

COLORÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanţă) care are însuşirea de a colora. [Cf. fr. colorant, it. colorante].
(Dicţionar de neologisme)

COLORÁNT, -Ă adj., s. m. (substanţă) care are însuşirea de a colora. (<fr. colorant)
(Marele dicţionar de neologisme)

coloránt adj. m., s. m., pl. coloránţi; f. sg. colorántă, pl. coloránte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
Colorantdecolorant
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: co col colo color colora

Cuvinte se termină cu literele: ul tul ntul antul rantul