COMBINÁ, combín, vb. I. 1. Tranz. A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (Fam.) A plănui, a chibzui. 2. Tranz. şi refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanţe) printr-o reacţie chimică, dând naştere unei substanţe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COMBINÁT2, -Ă, combinaţi, -te, adj. Care este alcătuit din mai multe elemente diferite; care formează o combinaţie. ♦ Spec. (Chim.; despre substanţe) Compus. ♦ (Substantivat, f.) Probă sportivă complexă (de schi). – V. combina. Cf. fr. c o m b i n é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COMBINÁT1, combinate, s.n. Mare complex productiv care reuneşte mai multe întreprinderi industriale şi în care uneori produsele uneia din întreprinderi servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată sau auxiliară. ♦ Combinat sportiv = reunire a mai multor terenuri şi săli de gimnastică, unde se practică diferite sporturi. – Din rus. kombinat, fr. combinat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A COMBINÁ combín tranz. 1) (lucruri, elemente eterogene) A uni într-o anumită ordine. 2) (planuri, intenţii, idei etc.) A reprezenta în minte; a urzi; a plăsmui; a plămădi. 3) A face să se combine. /<fr. combiner, lat. combinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE COMBINÁ se combínă intranz. (despre atomi, molecule sau radicali ai unor substanţe) A se uni printr-o reacţie chimică, formând un compus. /<fr. se combiner, lat. combinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
COMBINÁT1 ~e n. Unitate economică care reuneşte mai multe întreprinderi cu activitate de producţie interdependentă; com-plex. ~ metalurgic. ~ chimic. ~ de vinuri. /<rus. kombinat, fr. combinat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
COMBINÁ//T2 ~tă (~ţi, ~te) Care este format prin combinarea mai multor elemente; realizat prin reuniunea unor componente diferite. /v. a combina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
combiná (combín, combinát), vb. – A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. Fr. combiner. – Der. combinabil, adj.; combinaţi(un)e, s.f. (îmbinare, reunire; întîlnire de dragoste); combinezon, s.n., din fr. combinaison; combinagiu, s.m. (Arg., crai, muieratic).
(Dicţionarul etimologic român)
COMBINÁ vb. I. tr. A îmbina, a împreuna. ♦ tr., refl. A (se) uni printr-o reacţie chimică, dând naştere unui corp compus. [P.i. combín. / < fr. combiner, cf. it., lat. combinare].
(Dicţionar de neologisme)
COMBINÁT, -Ă adj. Format din mai multe elemente deosebite; îmbinat, împreunat. ♦ (Chim.; despre corpuri) Compus. // s.f. Întrecere sportivă (mai ales de schi), constând din două sau trei probe. ♢ Combinată alpină = întrecere compusă din coborâre, slalom uriaş şi special; combinată nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină şi o probă de fond. [Cf. fr. combiné].
(Dicţionar de neologisme)
COMBINÁT s.n. Mare întreprindere economică, care reuneşte mai multe fabrici şi uzine şi în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc. ♢ Combinat sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi. [< rus. kombinat].
(Dicţionar de neologisme)
COMBINÁ vb. I. tr. a îmbina, a împreuna. ♢ (fam.) a plănui în gând; a urzi. II. tr., refl. a (se) uni printr-o reacţie chimică, dând naştere unui corp compus. (
(Marele dicţionar de neologisme)
COMBINAT1 s. n. complex care reuneşte mai multe ramuri ale industriei şi în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc. ♢ ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi. (< rus. kombinat, fr. combinat)\r\n
(Marele dicţionar de neologisme)
COMBINÁT2, -Ă, I adj. format din mai multe elemente deosebite. ♢ (chim.; despre corpuri) compus. II. s. f. întrecere sportivă (de schi) din două sau trei probe. ♢ ~ă alpină = probă compusă din coborâre, slalom uriaş şi special; ~ă nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină şi o probă de fond. (< fr. combiné)
(Marele dicţionar de neologisme)
combina, combin v.r. 1. a avea o relaţie intimă de durată (cu cineva). 2. a trăi în concubinaj (cu cineva) (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
combiná vb., ind. prez. 1 sg. combín, 3 sg. şi pl. combínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
combinát s. n., pl. combináte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
COMBINÁ vb. 1. v. îmbina. 2. v. asorta. 3. v. amesteca.
(Dicţionar de sinonime)
COMBINÁT adj. v. compus.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
COMBINÁT2, -Ă, combinaţi, -te, adj. Care este alcătuit din mai multe elemente diferite; care formează o combinaţie. ♦ Spec. (Chim.; despre substanţe) Compus. ♦ (Substantivat, f.) Probă sportivă complexă (de schi). – V. combina. Cf. fr. c o m b i n é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A COMBINÁ combín tranz. 1) (lucruri, elemente eterogene) A uni într-o anumită ordine. 2) (planuri, intenţii, idei etc.) A reprezenta în minte; a urzi; a plăsmui; a plămădi. 3) A face să se combine. /<fr. combiner, lat. combinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE COMBINÁ se combínă intranz. (despre atomi, molecule sau radicali ai unor substanţe) A se uni printr-o reacţie chimică, formând un compus. /<fr. se combiner, lat. combinare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
COMBINÁT1 ~e n. Unitate economică care reuneşte mai multe întreprinderi cu activitate de producţie interdependentă; com-plex. ~ metalurgic. ~ chimic. ~ de vinuri. /<rus. kombinat, fr. combinat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
COMBINÁ//T2 ~tă (~ţi, ~te) Care este format prin combinarea mai multor elemente; realizat prin reuniunea unor componente diferite. /v. a combina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
combiná (combín, combinát), vb. – A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. Fr. combiner. – Der. combinabil, adj.; combinaţi(un)e, s.f. (îmbinare, reunire; întîlnire de dragoste); combinezon, s.n., din fr. combinaison; combinagiu, s.m. (Arg., crai, muieratic).
(Dicţionarul etimologic român)
COMBINÁ vb. I. tr. A îmbina, a împreuna. ♦ tr., refl. A (se) uni printr-o reacţie chimică, dând naştere unui corp compus. [P.i. combín. / < fr. combiner, cf. it., lat. combinare].
(Dicţionar de neologisme)
COMBINÁT, -Ă adj. Format din mai multe elemente deosebite; îmbinat, împreunat. ♦ (Chim.; despre corpuri) Compus. // s.f. Întrecere sportivă (mai ales de schi), constând din două sau trei probe. ♢ Combinată alpină = întrecere compusă din coborâre, slalom uriaş şi special; combinată nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină şi o probă de fond. [Cf. fr. combiné].
(Dicţionar de neologisme)
COMBINÁT s.n. Mare întreprindere economică, care reuneşte mai multe fabrici şi uzine şi în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc. ♢ Combinat sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi. [< rus. kombinat].
(Dicţionar de neologisme)
COMBINÁ vb. I. tr. a îmbina, a împreuna. ♢ (fam.) a plănui în gând; a urzi. II. tr., refl. a (se) uni printr-o reacţie chimică, dând naştere unui corp compus. (
(Marele dicţionar de neologisme)
COMBINAT1 s. n. complex care reuneşte mai multe ramuri ale industriei şi în care produsele uneia dintre ele servesc celorlalte ca materie primă, semifabricată etc. ♢ ~ sportiv = ansamblu de mai multe terenuri, săli de gimnastică etc., unde se practică diferite sporturi. (< rus. kombinat, fr. combinat)\r\n
(Marele dicţionar de neologisme)
COMBINÁT2, -Ă, I adj. format din mai multe elemente deosebite. ♢ (chim.; despre corpuri) compus. II. s. f. întrecere sportivă (de schi) din două sau trei probe. ♢ ~ă alpină = probă compusă din coborâre, slalom uriaş şi special; ~ă nordică = întrecere compusă din sărituri de pe trambulină şi o probă de fond. (< fr. combiné)
(Marele dicţionar de neologisme)
combina, combin v.r. 1. a avea o relaţie intimă de durată (cu cineva). 2. a trăi în concubinaj (cu cineva) (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
combiná vb., ind. prez. 1 sg. combín, 3 sg. şi pl. combínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
combinát s. n., pl. combináte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
COMBINÁ vb. 1. v. îmbina. 2. v. asorta. 3. v. amesteca.
(Dicţionar de sinonime)
COMBINÁT adj. v. compus.
(Dicţionar de sinonime)