combinatorie dex - definiţie, sinonime, conjugare

combinatorie

combinatorie combinatoriu
COMBINATÓRIE, combinatorii, adj. (În sintagma) Analiză combinatorie = capitol din calculul probabilităţilor care studiază aranjamentele, permutările şi combinările. – Din fr. combinatoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinaţii, care combină, care determină o combinaţie; combinator. ♢ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările şi combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].
(Dicţionar de neologisme)

COMBINATÓRIE adj. analiză ~ = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările şi combinările; logică ~ = orientare în logica matematică, care studiază noţiunile şi metodele fundamentale în construirea sistemelor şi calculelor logice formale. (
(Marele dicţionar de neologisme)

combinatórie s. f. (sil. -ri-e), pl. combinatórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

combinatóriu adj. m., f. combinatórie, pl. m. şi f. combinatórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: co com comb combi combin

Cuvinte se termină cu literele: ie rie orie torie atorie