comedie dex - definiţie, sinonime, conjugare

comedie

[Sinonime]
COMEDÍE1, comedii, s.f. Operă dramatică al cărei subiect şi deznodământ provoacă râsul şi care ridiculizează relaţii sociale şi etice, tipuri umane, năravuri etc. ♦ Fig. Prefăcătorie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. comédie, lat. comoedia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COMÉDIE2, comedii, s.f. 1. (Pop, şi fam.) Întâmplare ciudată şi hazlie; poznă, bazaconie. ♦ Lucru neaşteptat, surprinzător; minune. 2. (Rar) Spectacol public cu numere de circ, panoramă, căluşei etc. ♦ Mecanism, maşinărie. – Din tc. komedya.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

COMEDÍ//E ~i f. 1) Piesă de teatru destinată să producă râsul. 2) Ansamblu de acţiuni care provoacă râsul. 3) Gen literar care este bazat pe comicul situaţiilor şi caracterelor. ~ lirică. [Art. comedia; G.-D. comediei; Sil. -di-e] /<fr. comedie, lat. comoedia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

COMÉDI//E ~i f. 1) pop. Întâmplare sau situaţie ciudată; poznă. 2) Acţiune sau lucru surprinzător şi dezagreabil. Mare ~. [Art. comedia; G.-D. comediei; Sil. -di-e] /<turc. komedya
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

comédíe (-íi), s.f. – 1. Spectacol comic. – 2. Sărbătoare, petrecere, distracţie, mai ales la tîrg. – 3. Bîrfă, intrigă, pălăvrăgeală, încurcătură. – Mr. cumedie. Fr. comédie (sensul 1, accentuat comedíe), şi germ. Komoedie (celelalte sensuri, accentuat comèdie). Sec. XVIII. – Der. comediant (var. comedianţ), s.m. (actor, artist, comic), din it. commediante şi germ. Komoediant; comedios, adj. (comic; vesel; capricios, plin de surprize). Cf. comic.
(Dicţionarul etimologic român)

COMEDÍE s.f. 1. Operă dramatică cu subiect (şi deznodământ) vesel, care ridiculizează defecte, moravuri sau situaţii caraghioase. 2. (Fig.) Prefăcătorie, falsitate, ipocrizie. [Gen. -iei. / < fr. comédie, cf. lat. comoedia < gr. komos – procesiune veselă, cu care se terminau dionisiacele, odă – cântec].
(Dicţionar de neologisme)

COMÉDIE s.f. 1. Poznă, bazaconie, ciudăţenie, bizarerie. 2. (Italienism) Comedie. [Gen. -iei. / < it. commedia].
(Dicţionar de neologisme)

COMEDÍE s. f. 1. operă dramatică cu subiect (şi deznodământ) vesel, care ridiculizează diverse defecte, moravuri sau situaţii. 2. (fig.) prefăcătorie, falsitate, ipocrizie. (< fr. comédie, lat. comoedia)
(Marele dicţionar de neologisme)

comedíe (operă dramatică) s. f., art. comedía, g.-d. art. comedíei; pl. comedíi, art. comedíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

comédie (întâmplare ciudată) s. f. (sil. -di-e), art. comédia (sil. -di-a), g.-d. art. comédiei; pl. comédii, art. comédiile (sil. -di-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
COMEDIE MUZICALĂ s. v. muzical.
(Dicţionar de sinonime)

COMÉDIE s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdî-ganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, încurcătură, minunăţie, năstruşnicie, năzdrăvănie, păţanie, poznă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: co com come comed comedi

Cuvinte se termină cu literele: ie die edie medie omedie